Pages

Promovare turisticã




Porolissum este unul dintre cele mai mari si bine pastrate situri arheologice din Romania. Localizat in zilele noastre in Salaj, acest centru militar de granita a fost stabilit in anul 106 e.n. de imparatul roman Traian pentru a apara trecerea principala dinspre muntii Carpati (Meses) spre Dacia Porolissensis. Dupa cativa zeci de ani Porolissum a evoluat intr-un important centru comercial care facilita schimburile dintre romani si barbari continuand sa prospere de aproape un mileniu dupa retragerea romana din Dacia (271 e.n.).


    Populatia indigena dacica a existat in aceasta zona, in special in jurul dealului Magura. Nu exista date despre vreo asezare dacica pe dealul Pomat unde se afla Castrul Roman de la Porolissum.


    Initial aramata romana era formata din 5000 soldati auxilia din 5 legiuni care au fost transferate din Britania, Galia, Germania, Spania si Syria. Pe parcursul primei periode de ocupatie cartierul general, cazarmele militare si depozitele erau construite din lemn cu fundatie de piatra. Sistemul masiv de aparare inconjura orasul intr-o serie de inele concentrice construite din pamant, canale si pereti din lemn. Dupa o jumatate de secol centrul militar a crescut in dimensiuni si a fost reconstruit din piatra - posibil in timpul imparatului Marcus Aurelius. Cam in acelasi timp, o mare regiune cu populatie civila s-a dezvoltat in estul si sudul centrui militar. Soldatii romani depindea evident de populatia locala pentru hrana si materiale de cand Porolissum a fost stearsa din sistemul Mediteranian de aprovizionare cu centrul la Roma. Se pare ca dacii si romanii aveau rapoarte foarte apropiate judecand dupa uniformitatea arhitecturii dintre campul militar si regiunea civila si din inscriptiile care mentionau guvernul oficial cu nume Romano-Dacice.


La sfarsitul secolului al-II-lea si inceputul secolului al-III-lea e.n. se observa contiunuarea procesului de dezvoltare demografica si urbana. Imparatul Septimius Severus acorda orasului Porolissum statutul de municipiu permitand liderilor si pietei sa se dezvolte in mod independent. Tot in acest timp amfiteatrul din piatra si un numar de temple sunt renovate. In 214 e.n. cand Caracalla viziteaza situl populatia militare si civila depasea 15.000 persoane. Oficialii romani sau retras din Dacia in anul 271 e.n. datorita costurilor foarte mari care implicau mentinearea trupelor asa departe de Roma. Dacia a fost romanizata - ei au invatat si adoptat stilul roman de agricultura, constructii, piata si organizare politica.


    Perioada post romana a orasului Porolissum este greu de inteles, desi viata in oras a continuat pana in secolul al-XII-lea. Dacii au mentinut relatiile comerciale cu romanii pana la inceputul secolului al-V-lea conform monedelor descoperite la Porolissum. Multe dintre constructiile existente au fost utilzate desi nu intodeauna in conformitate cu functille lor originale. De exemplu, la sfarsitul secolului al-XI-lea, o casa romana din regiunea civila a fost transformata intr-o biserica crestina.



     Drumul roman care duce la Porta Praetoria si totodata la castru este un tronson al drumul imperial ce lega orasul Porolissum, capitala provinciei Dacia Porolissensis de Napoca (Cluj-Napoca), Potaissa (Turda), Apullum (Alba-Iulia), Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Tibiscum (Caransebes), Drobeta Turnu Severin si peste podul de la Drobeta, de Roma.


    Construit din piatra, pietris de rau sau blocuri masive de piatra asezate pe o fundatie solida, drumul roman a reprezentat unul din elementele de baza de organizare ale Imperiului Roman. Bogata si densa retea de drumuri construita de catre romani asigura o rapida circulatie a trupelor romane, a oamenilor, inlesnind legaturi comerciale si culturale intre provincii ale imperiului.





 
Castrele sunt fortificatii militare romane, ridicate in puncte strategice ale imperiului. De forma patrulatera pe fiecare latura erau construite patru porti de acces, iar la colturi fortificatia avea turnuri. In structura interna constructia de referinta era Principia (Cladirea comandamentului), de care se facea impartirea suprafetei fortificatiei. In interior erau construite cladiri cu diferite destinatii: baraci, depozite, ateliere, grajduri, locuinta comandamentului, etc. Sistemul defensiv al castrelor era format din val de pamant, zid si santuri de aparare.


    Castrul de pe dealul Pomet de la Porolissum (Moigrad) avea dimensiunile de 230x300m. Trupele cantonate aici, de-a lungul existentei sale ca baza militara, au fost detasamente din: Legiunea a III-a Flavia Felix, a XII-a Genima, a V-a Macedonica, a III-a Galica, a VII-a Gemina Felix, precum si Cohortele I Ulpia Brittonum, a V-a Lingonum, I Augusta Ituaeorum, a II-a Dacorum, a VI-a Thracum, I Hispanorum si Numerus Palmyrenorum.



TEXT CULES DIN SITEUL OFICIAL AL COMPLEXULUI ARHEOLOGIC POROLISSUM
 www.porolissum.com




   Porolissum, labirintul unei calatorii în timp




Înainte de a patrunde în muzeul viu al temeliilor romane de la Porolissum, un gard de sârma ghimpata, care îngradeste istoria, ne aminteste ca pe aici, odinioara, nu putea trece oricine. 








Dupa o crunta batalie, un soare cu dinti razboinici, asmutiti asupra gerului, se retragea într-o balta de sânge.


Alaturi de coloanele romane din fostul templu al lui Jupiter, un copac cu aproximativ acelasi diametru, îsi dadea aere de obiectiv turistic.


Zidurile din fosta capitala a provinciei romane Dacia Porolissensis sugereaza astazi labirintul cladirilor romane asemeni unui cartograf migalos pus pe reconstituire.


Dealurile încovoiate din interiorul sitului se înfofolisera de iarna si se îngramadisera unul într-altul pentru a-si tine de cald.


Poarta Praetoria tinea la distanta norii pentru a proteja traseul împaratului roman de orice inconvenient.


Lumina se furisa pe un ochi al portii, asa cum, odinioara, lumina civilizatiei romane reusise sa patrunda salbatica constiinta a stramosilor nostri daci.


Picioarele de girafa ale Portii Praetoria lasau sa patrunda, una câte una, razele de soare, convinse fiind ca nu sunt sagetile dusmanului.


Iar soarele se desfata ca evantaiul unei domnite invizibile.


Copacii, educati în stil roman, aveau aceeasi aspiratie: de a atinge si cuceri pâna si cetatea turquoise a cerului.


Alaturi, câtiva arbori ambitiosi cresteau vazând cu ochii pentru a vedea cu ochii lor intimitatea romana pe care Praetoria o pazea cu strasnicie.Pe de alta parte, arborii imitau pozitia portii romane cu gândul de a ajunge si ei, într-o buna zi, garda a Imperiului.


La mica distanta de poarta romana, alti copaci faceau rotocoale de nori ca si cum ar fi facut incantatii pentru intimidarea portii.






O temelie ca un sarpe îsi facea siesta romana sub cerul generos al Imperiului.


Scheletul cladirii romane îsi pregatea osemintele pentru somnul de peste noapte.


Asemeni unui bucatar fantezist, iarna preparase din istorie o bezea în care parca se mai intuiau urmele carelor romane.


Oglinda sparta în mii de cioburi, cerul reformula uriasa întindere de zapada.




Aici vin atât turistii cuvântatori, cât si cei necuvântatori. Ei se desfata vizual prin peisajele cu care soldatii  romani îsi alinau viata tumultoasa.


Sub mantia imperiala a cerului, doua bucati din temelia romana aminteau de initialele a doi dintre cei mai mari împarati romani: Augustus si Aurelian.




O mâna invizibila tragea perdeaua de nori a cerului deasupra mostenirii care parea înfipta pe vesnicie în zapada.
























Text:  Oana Capustinschi

4 comentarii:

  1. frumoase fotografii, felcitari si succes in promovarea turistica faceti o treaba excelenta...

    RăspundeţiȘtergere
  2. multumim pentru "lumina"care ne-ati oferito cu aceste imagini vii...sunt mult mai emotionat cand vad aceste urme ale istoriei decat cele pe care le vad zilnic la Roma
    Dacicvs

    RăspundeţiȘtergere
  3. multumim mult pentru apreciere:) puteti vizita si www.ghidvideoturistic.ro

    RăspundeţiȘtergere

Search

Se încarcă...